Car Free Day in Bucuresti - fiasco total!

Nu mai urmaresc de mult timp Internetul biciclistic romanesc. In parte, din cauza lipsei de timp, in parte, pentru ca nu aflu decat foarte putine lucruri noi. Dar mai ales, pentru ca reflecta foarte bine tendinta de dezbinare, lupta intre "bisericute" si indiferenta devenite tipice societatii romanesti.
Si vine 22 septembrie si ma gandesc sa particip si eu la plimbarea in gasca pe bulevard impreuna cu inca cel putin 1000 de biciclisti, ca doar numarul ciclistilor creste exponential in capitala!
Se pare ca ONG-ul care in ultimii ani s-a ocupat de popularizarea evenimentului nu este deloc vizibil. Ok, imi zic, schimbari de prioritati, copii mici si restul. Dar exista o multime de alte organizatii infloritoare, cu bloguri colorate si complexe, care promit masa critica de biciclisti pe strazi.

Deja primele semne rele, sunt 2 evenimente care se intampla in 2 locuri diferite si relativ in acelasi timp. Subtil, fiecare gasca arunca peiorative la adresa celeilalte. Dar eu nu sunt interesat de ambitii si orgolii, eu vreau sa vad biciclisti multi pe strada... asa incat hotarasc sa particip la ambele plimbari.
Ambele evenimente au pagina de Facebook, urmaresc detaliile si fac planul: e diferenta cam de o ora intre momentul plecarii celor 2 plutoane; pot pleca cu unii si aproape de capat, ma pot desprinde si ma pot grabi sa prind celalalt grup.

Zis si facut! Ma duc la grupul 1; la prima vedere nu cunosc pe nimeni in afara de organizator - mi-aduc aminte de vremurile bune cand recunosteam un ciclist din 3 in astfel de adunari... Constat ca, desi pe site s-au anuntat aproximativ 400 de biciclisti, au venit in jur de 100. Cea mai mare problema insa o am cu un personaj politic care decide sa se alature. Personajul are propriul eveniment in cateva zile si ma deranjeaza teribil reclama politica pe care si-o face intr-un context clar apolitic.
Ei, asta e! Raman la coada plutonului si imi vad de treaba. Cand ajungem in Piata "X", ma desprind brusc, dispar pe o straduta si ma indrept spre celalalt grup.

Aici, dezamagire totala. Astept cuminte ora plecarii, dar nu se aduna decat vreo 20-30 de biciclisti. Recunosc cativa din grupul pe care tocmai l-am parasit; s-au mai gandit si altii sa fie nepartinitori. Se anuntasera peste 200 de oameni! Dau cateva ture si o las bata, dezamagit in egala masura de interesul oamenilor si de atitudinea organizatorilor.

M-am hotarat sa nu scriu despre asta pe blog, dar azi, din intamplare, descopar ca, de fapt, grupul 2 chiar a existat si a plecat pe traseu, dar cu o ora mai devreme! Lucru anuntat si pe pagina lor, de altfel, dar cu 11 minute inainte! Eu eram deja pe traseu, nu mi-a dat prin cap sa mai verific odata ora! Asa ca am ratat grupul de 90-100 biciclisti (din cei 200 anuntati), dar sunt foarte bucuros ca l-am ratat! Pentru ca, citesc, grupul 2 a fost deturnat si el in scopuri politice, de catre un alt personaj politic, din partidul concurent!

Sa nu ne oprim aici

Via

Subiect taboo: bicicleta si impotenta

Nu stiu cati dintre voi traiesc o senzatie de "sevraj" atunci cand nu merg cu bicicleta o perioada mai lunga. Notiunea de sevraj la efort nu exista ca atare (conform DSM-VI), dar exista destule dovezi ca intreruperea activitatii fizice la cei care practica un sport provoaca modificari de dispozitie.
Poate ca acest fenomen imi si ofera energia necesara pentru a scrie articole pro ciclism pe care nu le citeste mai nimeni, ca surogat in locul pedalarii.
Oricum am aborda aceasta motivatie, ne aflam destul de sus in Piramida lui Maslow cand vorbim de nevoia de ciclism. Nu la fel de sus se situeaza campionii procrastinarii pentru care dezavantajele ciclismului sunt intotdeauna mai mari decat avantajele:

Cu bicicleta in oras? E periculos... Sa faca astia piste de biciclete si pe urma vorbim.
Si cum adica? Sa ajung transpirat la munca?
Mergi cu bicicleta? Ce, n-ai bani de masina?
Nu porti casca? Te expui accidentelor!
Cum sa te sui pe bicicleta? N-ai auzit ca provoaca impotenta!?

Am sa ma leg putin de ultima afirmatie, ca tot se agita web-ul romanesc pe aceasta tema. Ca in orice societate patriarhala, valorile potentei masculine sunt la mare pret si ne sunt indesate cu lopata pe toate canalele de receptie, in forme mai mult sau mai putin simbolice (a zis cineva Q7?). De aceea, orice atentat la adresa acestei valori supreme este distrus in fasa cu uz de forta maxima.

Pe la sfarsitul anilor '90, un urolog american -Irwin Goldstein- a devenit celebru prin "tragerea unui semnal de alarma" in legatura cu riscurile de disfunctie erectila (DE) la care se expun barbatii care merg cu bicicleta. Goldstein afirma in gura mare ca "exista doua feluri de ciclisti: cei cu impotenta, si cei care vor deveni impotenti". Impulsivii si-au aruncat cat colo bicicletele si si-au cumparat Porsche, rationalii s-au intors la studiul prezentat si i-au testat validitatea. Pe scurt, studiul din 2001 este mai degraba un articol de scandal decat un experiment care respecta rigorile stiintei: loturile de subiecti sunt mici, nerelevante statistic; in plus, ciclistii ce pareau mai afectati erau si mai in varsta decat ceilalti (statistic, incidenta disfunctiei erectile creste cu varsta, deci comparatia era viciata din start).
De altfel, opinia publica s-a mai linistit cand dr. Goldstein a lansat propria linie de sei de bicicleta (deci despre asta era vorba).

Am replicat destul de vehement la un articol aparut cu cativa ani in urma care asocia bicicleta cu DE (articolul a fost corectat pentru a fi mai obiectiv) si m-am ales cu o reactie ciudata a unuia dintre "comentatori": "Te deranjeaza ideea ca ai putea ramane impotent?" Normal ca ma deranjeaza, indiferent de cauza din care s-ar intampla! Dar asta nu face legatura dintre biciclete si DE mai sigura.

Asaltul de articole pe tema pericolului biciclitului la barbati a continuat si in anii urmatori, cand s-a vorbit alternativ de impotenta si infertilitate cauzate de mersul pe bicicleta.
In zilele noastre, discutia s-a mai nuantat: problema nu mai este bicicleta, ci doar saua; nu mai vorbim de impotenta ci mai mult de amorteala corpului cavernos. Indicator mult mai putin fidel intr-un experiment decat un diagnostic de DE (ceea ce cercetatorii numesc surrogate endpoint). La fel si cu presiunea perineala crescuta. Adica, presiunea apare (aproape) la orice ciclist care foloseste o bicicleta conventionala timp indelungat, dar relatia de cauzalitate cu DE este mai greu de demonstrat experimental decat in mintea oamenilor. Pentru ca oamenii nu au nevoie de adevaruri stiintifice, ci de raspunsuri simple la intrebari complicate. Iar in situatii echivoce, opteaza pentru versiunea mai sigura comoda (mai jos situata in piramida lui Maslow).
Institutul American pentru Siguranta si Sanatate la Locul de Munca a intreprins mai multe studii in domeniu, apeland la ciclopolitisti. Concluzia lor este ca e mai bine cu sei "fara nas". Unii ciclisti (printre care si eu) ar argumenta ca prelungirea anterioara a seii este un element important in controlul bicicletei si e nevoie de "nas" acolo unde e. Probabil ca aceasta categorie nu intampina probleme de DE.

Deci cauzeaza bicicleta impotenta?

Am sa ma hazardez sa spun ca NU, bicicleta nu cauzeaza impotenta.* (cu asterisc)

Holistic vorbind, exercitiul fizic face mult mai mult bine decat rau, chiar daca vorbim de pedalat intr-un oras poluat, pe o sa obisnuita. Principalele cauze pentru DE sunt cardiovasculare (ateroscleroza, hipertensiune arteriala), iar exercitiul fizic tocmai asta combate. Fumatul, de exemplu, este mult mai susceptibil de a cauza DE, decat orice sa de bicicleta.

Asteriscul inseamna ca durerile sau amortelile ce pot apare in zona perineala trebuie clarificate fie prin corectarea pozitiei pe bicicleta, fie prin schimbarea seii (nu neaparat cu una "fara nas", dar cu un alt model, pentru ca anatomiile noastre nu sunt identice). Pentru cei care practica ciclismul "intens si de durata", n-o sa ma apuc sa dau sfaturi.

Dar as vrea sa fie clar pentru toti barbatii ca unii dintre noi vor dezvolta in timp DE, cu sau fara bicicleta, cu sau fara ajutor, cu sau fara intentie. A-ti baza optiunea de a nu merge cu bicicleta pe posibilitatea ca, la un moment dat, poate sa apara impotenta este similara cu cea de a nu merge pe jos pentru ca iti poate cadea o caramida in cap. (acest articol nu se vrea unul denigrator la adresa celor care traiesc sub un clopot de cristal)

Sau va descurcati asa:

Versiunea pragmatica

Destul de exacta...

Via

Sunteti in siguranta!

Luni, ora 8, Bulevardul Elisabeta din Bucuresti. Salut initiativa Politiei de a impiedica parcarea masinilor pe pistele de biciclete prin baricadarea acestora din urma.


Sau poate au realizat cat de periculoase sunt pistele pe trotuar si s-au gandit sa ii protejeze pe ciclisti, incurajandu-i sa mearga pe carosabil.

Jan Gehl despre Bucuresti

Celebrul arhitect urban despre care am mai vorbit aici a venit in capitala pentru lansarea bibliei designului urban.
Bineinteles, afirmatiile lui pot parea surprinzatoare numai pentru speciile de naivi care cred ca Bucurestiul este doar o imensa curte in spatele Casei Poporului:

Să fie clar pentru oricine: mai multe străzi [inseamna] mai mult trafic! Mai multe parking-uri, mai atractivă e invitaţia la trafic! Aţi făcut un nou pod în oraş? Felicitări, veţi avea cel mai mult trafic!

Simt nevoia sa oftez un "Wow!" sarcastic, dar da, stiu, bine cu forta nu merge...

Sursa: Adevarul

Ironia loveste in tabara lobbyistilor pentru casti obligatorii

Un lobbyist din Texas pentru obligativitatea castilor pentru biciclisti a desfasurat un studiu pentru a demonstra ca, intr-adevar, o lege care sa oblige portul castii este benefica. Pornit pe drumul nobil al politicilor bazate pe dovezi (evidence based policy), doctorul Patrick Crocker a urmarit timp de un an de zile cazurile de traumatisme craniene la ciclisti, comparand pe cei care purtau si pe cei care nu purtau casca.
Rezultatul a fost ca nu exista diferenta statistica privind riscul de traumatism cranian la ciclistii care purtau casca fata de cei care nu purtau.

In schimb, studiul a gasit ca alcoolul este un factor cu contributie statistic semnificativa in aparitia traumatismelor craniene.

Sursa