Ciclistii ar trebui sa poarte... CE!?

Universul este periculos pentru ciclisti. Cel putin, asta este concluzia la care ajung, din cand in cand, diferiti "specialisti". Pentru unii, problema este impotenta, pentru altii, grija pentru ceilalti. Dar sirul de experti agitand o solutie in cautarea unei probleme nu se opreste aici.
Canadian Journal of Surgery a publicat un studiu care a inventariat leziunile a 258 de ciclisti raniti grav in Alberta, Canada. In urma studiului, autorii concluzioneaza ca [toti] ciclistii au nevoie nu numai de casca, dar si de... armura!

"Helmets and thoracic protection should be advocated for injury prevention."

Nu sunt primii chirurgi care vin cu sugestii pentru obligativitatea unor elemente de protectie pentru biciclisti. Nici nu pot sa-i acuz cu adevarat ca vor sa se vada publicati si dezbatuti in reviste de prestigiu (si eu sunt vinovat de acelasi pacat). Dar cred ca e cazul sa combatem vehement intepretarile simpliste asupra a ceea ce s-a studiat si observat.
Obiectul studiului il reprezinta ciclistii vatamati grav si internati, care sunt automat inregistrati intr-o baza de date (Southern Alberta Trauma Database). In primul rand, studiul include numai subiecti grav raniti - cu un scor de vatamare ISS >12, adica leziuni severe in doua sau mai multe regiuni ale corpului. E o greseala de logica sa extrapolezi concluziile de la acest grup la toti cei care folosesc o bicicleta. Majoritatea ciclistilor folosesc bicicleta fara sa ajunga la camera de urgenta.
In al doilea rand,  stratificarea cohortei de studiu lipseste aproape cu desavarsire: biciclistii ocazionali sunt amestecati cu street riderii si cu ciclistii montani, in conditiile in care practici diferite pot veni cu riscuri foarte diferite.
In al treilea rand, statistica realizata prezinta o imagine doar a numarului absolut de accidentati grav, dar nu se poate extrapola de aici dimensiunea fenomenului "bicicleta", respectiv, care este riscul de a fi vatamat grav daca mergi pe bicicleta, cu atat mai putin daca acest risc depinde si de alte cauze (de exemplu, numarul de km parcursi sau tipul de practica ciclista).
Nu mai amintesc lipsa unui grup de control, pentru a vedea diferentele intre leziunile celor cu casca/armura si ale celor fara.
Deci, concluzia studiului ca ciclistii (fara sa se specifice care) ar trebui sa poarte casca si armura este una nerezonabila. Chiar autorii spun ca aceste cazuri reprezinta numai 2,9% din totalul traumatismelor internate, deci de ce sa nu recomandam armura si la ceilalti internati, din care o buna parte ar fi ocupanti ai masinilor sau pietoni.

Si aici se deschide prapastia intre medicina interventionala si politicile publice (in lipsa de o traducere mai inspirata a termenului policy). Manipularea este foarte usoara, asa cum o demonstreaza si articolul asta de pe freerider.ro. In campania lor spontana, publica cu naivitate un studiu realizat de o firma de avocatura specializata in accidente rutiere. Argumentul principal era ca, din biciclistii victime ale accidentelor rutiere in Statele Unite, 67% nu purtau casca. Concluzia freerider.ro, ca e mai bine sa porti casca, este de fapt o eroare de logica. Ceea ce datele arata este ca din ciclistii implicati in accidente, 33% purtau casca. Dar, din (putinele) statistici disponibile, se pare ca numai aproximativ 20-25% dintre ciclistii americani poarta casca in mod obisnuit. Acum ce sa cred, ca daca porti casca, riscul e mai mare de a fi implicat intr-un accident?
Bineinteles ca nu, datele nu spun asta, corelatia nu inseamna cauzalitate.

Iata doua noi exemple, daca mai era cazul, despre cat de greu este sa poti spune cu certitudine ca toti biciclistii au nevoie de casca.